Ce îți dorești pentru Bragadirul tău? 3 candidați care vor să ne reprezinte în următorii 4 ani ne spun ce gândesc

Pe 9 iunie, pe lângă lupta pentru funcția de primar, există și o altă luptă, poate la fel de importantă, pentru cele 19 scaune de consilier local. Orice proiect – venit de la primar, de la o masă de oameni sau de la un astfel de consilier – trebuie să treacă de votul din Consiliu pentru a deveni realitate.

Trei candidați la alegerile pentru funcția de consilier local din data de 9 iunie ne spun – într-un dialog în care ziardebragadiru.ro le-a pus același set de întrebări – ce gândesc și ce vor pentru Bragadiru. Am stat de vorbă cu Radu Ficleanu (46 de ani, candidat PSD), Daniela Cozmeci (43 de ani, candidat din partea Alianței Dreapta Unită) și Ionuț-Dorin Iancu (36 de ani, candidat PNL). PNL, USR, PMP și PSD au obținut cele mai multe voturi la alegerilor locale precedente, așa că de aceea am ales reprezentanți ai acestor partide.

Lista completă de candidați pentru Consiliul Local al orașului Bragadiru poate fi consultată aici.

ziardebragadiru.ro: De când stați în Bragadiru și ce credeți că vă leagă de acest loc?

Radu Ficleanu: În Bragadiru stau dintotdeauna. Sunt născut în București, dar bunicii mei sunt din vatra veche a Bragadirului. Deci, din 1978. Primul an de școala generală l-am făcut în Bragadiru, după care m-a luat mama în București, în Petre Ispirescu, să urmez cursurile de la clasa a II-a în sus, dar weekendurile și vacanțele mi le-am petrecut în Bragadiru. Aici, în Cartierul Independenței, stau din 2008, odată cu primirea lotului de casă pentru tineri căsătoriți.

Mă leagă foarte multe lucruri de acest loc, am prieteni din copilărie aici. Mi-am legat viața de aceste meleaguri, am lucrat la o unitate militară din proximitatea orașului, la Clinceni. Familia pe care o am acum am construit-o în acest oraș. Vreau să spun că Bragadiru are o identitate a sa, are rădăcini vechi. Rădăcinile se leagă de boierul Bragadiru. La un moment dat, Bragadiru a fost foarte dezlegat de București, ca să zic așa. Între Bragadiru vechi și București era o zonă limitrofă în care nu erau decât cereale, livezi. Noi acum, în ultimii 20 de ani, ne-am legat și părem satelitul Bucureștiului. Dar nu eram așa. Și cred că e bine să avem identitatea noastră și să ținem la ea.

Daniela Cozmeci: Locuiesc în Bragadiru din noiembrie 2013. M-am născut în București, am studiat în București și după ce s-a născut fetița ne-am hotărât să ne mutam într-un loc în care să îi oferim spațiu și aer curat, pentru că și eu am crescut la bunici și am știut ce înseamnă să crești la curte versus bloc. Am decis să căutăm o zonă, noi am crescut în sectorul 5 și ne-a fost la indemână Bragadiru. Am ajuns astfel în Cartierul Independenței și am vizionat mai multe case și am simțit vibrația de acasă.

Ce mă leagă? Eu sunt o fire foarte muncitoare și îmi doresc foarte mult să rezolvăm problemele comunității. Dacă am intrat aici, voi merge până unde pot, cât de mult pot, pentru a avea străzi asfalatate, pentru a le oferi copiilor noștri educație, pentru dreptul nostru de a respira aer curat. Cam lucrurile acestea mă leagă si nu am de gând să renunț.

Da, la un moment dat s-a pus problema să ne mutăm, dar până și copilul, am o fată care are acum 16 ani, a zis: ”E casa noastră, rămânem aici”. Ne-am implicat foarte mult in grădinărit, în amenajare, în ce face omul acasă la el și asta mă leagă foarte mult.

Ionuț-Dorin Iancu: Locuiesc în Bragadiru din anul 2018. Mi-am dorit să îmi cumpăr o casă. Bugetul nu îmi permitea să o cumpăr în București și m-am orientat spre zonele cu acces cât mai ușor spre București. Am ales Bragadiru pentru că până la Unirii erau doar 10 kilometri. Am observat și neajunsurile orașului Bragadiru, dar am considerat compromisul drept unul bun și am privit casa ca pe o investiție pe termen lung. Observând anumite neajunsuri, în anul 2019 am decis să mă implic politic. Am pus bazele partidului PLUS, care între timp a fuzionat cu USR, însă eu am demisionat înainte de fuziunea cu USR, din motive pe care le-am explicat atunci și nu doresc să le reiau. Pe mine mă leagă foarte mult oamenii cu care am de-a face. Am descoperit locuri frumoase, într-adevăr mai trebuie îmbunătățite lucruri, orice poate fi îmbunătățit. Îmi place să mă duc cu copilul în parcul din Bragadiru, mai sunt și alte locuri de joacă în cartierele noi, chiar și la târgul din Bragadiru merg ocazional, am unele măcelării de care sunt foarte mulțumit. Consider că Bragadiru din ultimii 4 ani merge într-o direcție favorabilă și se dezvoltă din ce în ce mai armonios.

Cum v-ați hotărât să candidați pentru o funcție de consilier local?

Daniela Cozmeci: Eu până la momentul 2016 nu aveam nicio orientare către politică. Eram un cetățean care își respecta obligațiile – mergeam, votam, făceam ce depindea de mine dacă erau situații în comunitate, dar cumva nu eram, nu mă duceam în direcția asta. M-am mutat în Bragadiru, dar după ce a trecut euforia de a te muta la casă, de a-ți amenaja o curte, am observat că sunt tot felul de probleme. Plecând de la infrastructura rutieră, de la faptul că nu aveam infrastructură de apă: canal și pluvială. Aceasta din urmă mai ales, pentru că atunci când ploua ni se inundau curțile, fosele, puțurile, deci m-am lovit de foarte, foarte multe probleme. A mai fost un factor, de fapt atunci am luat hotărârea să intru într-o echipă. Existau vidanje care deversau ilegal. M-am lovit de această problemă. Îmi duceam copilul la școală, plecam pe la 6:30 și într-o zi am prins vidanjorii că deversau la 50-100 de metri de casa mea. Intuiam acest lucru deoarece mirosea foarte urât și am zis ori deversează cineva, ori cei cu vidanjele fac ceva care nu e în regulă.

Am coborât din mașină, am filmat, au devenit agresivi. Am pus filmarea pe grupul cartierului, într-o oră și ceva, până am ajuns la birou, erau o sută și ceva de comentarii, oamenii erau nemulțumiți, am văzut cumva impactul pe care l-am generat. M-am și speriat pentru că oamenii, acei vidanjori, au devenit agresivi. Până la urmă au strâns și au plecat, a venit și fostul meu sot și au plecat. La nivel de vecini am făcut sesizări către Garda de Mediu, Poliția Locală, alte autorități compentente. Am înțeles că firma respectivă a luat și amendă. Vreo doi ani de zile ne-au șicanat. Nu știau cine e Daniela, cine e o altă vecină care se implicase în caz și mi-am dat seama că am nevoie să mă alătur unei echipe pentru că împreună putem să mișcăm lucrurile.

Au fost tot felul de evenimente în acel moment. A fost cazul Colectiv. Din păcate, părintele unuia dintre colegii Adinei (fiica candidatei – nota redacției) de clasă și-a pierdut viața acolo și toate lucrurile acestea au pus și mai multe cărămizi la decizia mea de a mă alătura. Nu ai cum să rezolvi lucrurile decât dacă te alături unui partid politic, pentru că asta e structura. Am început să caut. Erau alegerile din 2016 și apăruse USR – mi-am dat seama că există filială în Bragadiru, m-am dus la întâlnire cu viitorii colegi, mi-am luat timp de gândire, am discutat cu familia și am depus cererea de adeziune. Am intrat în USR în februarie 2018 și rolul meu acolo a fost pe partea de HR. Am recrutat oameni și am ajuns să avem o echipă super ok, cu oameni cu competențe pe diverse domenii. Am format o echipă, am ieșit pe teren, am discutat cu lumea. Desigur, noi suntem oameni din Bragadiru, locuitori ca voi, care au trecut prin mai multe situații, întâmpină situații și am zis că dacă noi nu explicăm, atunci cine?

Ionuț-Dorin Iancu: Eu am mai fost implicat în trecut în politică. Nu îmi reneg trecutul, a fost o experiență. La un moment dat, m-am retras oarecum din cauza unor neînțelegeri pe care le-am comunicat la momentul respectiv, nu are rost să le reiau. Mi-a fost propus de către domnul primar Gabriel Lupulescu și de către conducerea PNL Bragadiru să candidez pentru o funcție de consilier local, am analizat această posibilitate. Înainte de a lua o decizie, menționez că am colaborat foarte bine atât cu domnul primar, cât și cu echipa sa de consilieri locali pentru a rezolva unele probleme din cartierul meu, Cartierul Ghidigeni. Întotdeauna am găsit sprijin și soluții la problemele existente. Cel mai mult m-a convins domnul Lupulescu prin acțiunile sale. Îmi doream, spre exemplu, să se dezvolte partea de mobilitate urbană, interconectare între cartiere. Strada Gladiolelor, de exemplu, o stradă foarte greu de gestionat de către un alt primar, a fost asfaltată în primele 6 luni de mandat de către domnul Lupulescu. Erau foarte multe probleme: trebuia aviz de la Apa Nova, plus delimitarea teritorială: apărea o parte în Bragadiru, o parte în Sectorul 5. Eu mă gândeam prin 2020 că poate fi asfaltată doar printr-o colaborare între Bragadiru și Sectorul 5. Însă, domnul Gabriel Lupulescu a stabilit un alt culoar de expropiere, să treacă doar prin Bragadiru, a obținut avizele și a reușit astfel să folosească acel beton rutier care se prezintă foarte bine în momentul de față, deși au trecut peste doi ani jumătate de când a fost turnat. De asemenea, s-a realizat interconectare între Ghidigeni și cartierul Latin prin asflatarea de pe Ghidigeni. În colaborare cu Primăria Sectorului 5, strada Ghidigeni a fost asfaltată și astfel s-a fluidizat traficul în zonă.

Consider că pentru bunăstarea societății, trebuie să investim și în educație, iar asta a fost o prioritate. Avem încă o grădiniță finalizată, avem finațare aprobată, inclusiv proiectele pentru două școli, una în strada Toamnei, una în Gliei, cea din Toamnei obținând chiar punctaj maxim. M-a determinat faptul că domnul Lupulescu, ca politician, a făcut foarte mult și a vorbit foarte puțin.

Radu Ficleanu: M-am hotărât dintr-o supărare, dintr-o frustrare mai degrabă. Eu am spus la un moment dat că am coborat de pe Facebook în stradă. Doresc să mă implic de-adevăratelea. Pe Facebook, toți facem gălăgie, dar nimeni nu face mai nimic. Eu vreau să devid decident. Poate din postura aceasta reușesc.

Pe strada pe care stați, cum credeți că au primit oamenii, vecinii, dorința dumneavoastră de a candida? Dar familia?

Daniela Cozmeci: Vecinii mei s-au bucurat pentru că noi avem o stradă neasfaltată, Orizontului, o stradă tăiată cumva de un canal de irigații atunci când era teren agricol aici, o stradă cu probleme. Ei au fost încântați de idee: am făcut chiar o petiție colectivă pentru modernizarea străzii și mulți au semnat petiția pe care am depus-o la primărie.

În urmă cu 2-3 zile, când au ajuns în dreptul meu cu lucrările de pe stradă, mi-am dat seama că folosesc un compactor cu vibrații înfiorătoare: se zduguia casa și au început să îmi apară fisuri în glet. Ok, aștept acest lucru de 10 ani (lucrări de apă, canal, pluvială – nota redacției), însă nu așa: mi se pare că în acest moment e un haos, o disperare. Și de aceea cartierul Independenței e un șantier și mai ales un șantier în care se lucrează haotic. De exemplu, acum se lucrează și pe Orizontului, și pe Gliei. Copilul trebuie să iasă să meargă aproape un kilometru până la autobuz, prin haos.

Familia m-a susținut mereu. Eram la un moment dat la Piatra Neamț, eram cu campania ”Fără penali în funcții publice” și fiica mea era foarte încântată pentru că văzuse colegii mei de la USR cu tricoul ”Fără penali în funcții publice” și a strigat: ”Uite, colegii tăi, mama, uite-i”. Și i-am zis: ”Da, suntem în toată țara”. Inclusiv fostul meu soț a fost foarte deschis, pentru că și el s-a implicat în partea aceasta civică, de a rezolva lucruri, de a face petiții, sesizări, pentru a trăi normal. Nu cerem altceva decât normalitate. Suntem la 8 km de o capitală europeană și noi trăim în evul mediu. E inuman. Eu, de exemplu, am atacuri de panică atunci când începe să plouă. Am avut apa aproape de genunchi în curte. E înfiorător, se inundă puțul, am făcut alt cămin pentru a scoate apa mereu de acolo ca să nu se ardă.

Radu Ficleanu: Pe strada unde locuiesc am încercat să fiu discret. Vecinii mă cunoc. Au aflat că sunt candidat și eu cred că e un lucru pozitiv. Am primit un feedback de la o vecină – de fapt, nu eu direct, ci prin soția mea – vecina respectivă s-a bucurat că e cineva de pe stradă care candidează și că sunt eu acela. Chiar își pune speranțe și mi-a zis că mă și votează. Soția a zis că după ce că nu aveam timp, mi-am mai luat o sarcină (râde). Familia e locșorul unde își găsești liniștea. Chiar dacă soției nu i-a convenit faptul că am intrat în competiția aceasta, ea mă susține în decizia pe care am luat-o. În spatele acestei decizii a fost nemulțumirea mea de cetățean, de om care trăiește aici și care vede că lucrurile au stat pe loc.

Ionuț-Dorin Iancu: Au primit decizia foarte bine, am o relație foarte bună cu vecinii, mă întâlnesc cu ei ocazional. Și în trecut mi-au mai comunicat probleme pe care am reușit să le rezolv, au încredere în mine și oamenii au privit-o ca pe un oarecare avantaj, pentru că au cui să transmită problemele lor și ei știu că mă voi implica în rezolvarea problemelor lor. Însă, nu vorbim numai de ei, pentru că am prieteni și în Independenței, și în Latin, și în zona veche și ei știu foarte bine că și atunci când nu am fost implicat activ într-un partid politic, m-am implicat și am reușit, zic eu, să-i ajut.

În ceea ce privește familia, am 36 de ani, sunt căsătorit și am un băiețel de patru ani. El este foarte entuziast de faptul că fac politică, tot timpul îi explic. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, și el a fost politician. A fost membru fondator al Mișcării Ecologiste din România, actualul Partid Ecologist Român. În 1992, la primăria municipiului Buzău, a obținut un scor de 10%, mult mai mult decât scorul partidului la nivel național, care era undeva pe la 1%. Era un om foarte popular în rândul buzoienilor și tot timpul mai scotea câțiva consilieri locali. Practic, a apărat foarte mult cauza ecologistă. Atunci, în anii ’90, voiau tot mai mulți oameni să pună mâna pe terenuri, să distrugă spații verzi. Tatăl meu a fost un militant, drept dovadă în anul 2000 nu a mai fost candidat și cel care a candidat în locul lui a obținut 300 de voturi. Deci, practic, a fost și executat politic din cauza asta. Am învățat de la tatăl meu că fiecare dintre noi trebuie să se implice. Încă de la 7-8-10 ani, mă lua cu ei la acțiuni, atunci se făceau și campanii de ecologizare. De exemplu, la mănăstrirea Ciolanu mergeam să strângem gunoaiele, făceam curat pe acolo. Dorința de a face politcă a fost transmisă din generație în generație, însă pot spune că tatăl meu, în tinerețe, nu m-a implicat foarte mult în politică. Dar, văzându-l pe el, mi-am dorit să fac și eu asta cândva.

Soția mea are 34 de ani, este economist și mă susține, e bucuroasă că mă implic. S-a consolat mai greu cu gândul că voi petrece mai puțin alături de familie. Însă, am realizat amândoi că e nevoie de mine, am fost primit foarte bine și alături de echipa PNL putem continua această dezvoltare. E nevoie de experiența și expertiza fiecărui om: aici suntem o echipă și toți mergem în aceeași direcție. Eu sunt consilier juridic, sunt expert în achiziții publice, am o experiență în administrația publică centrală de peste 12 ani, acum lucrez într-un departament de reprezentare instanță și reprezint instituția (CNAIR S.A.) în procesele ce se află pe rol la diverse instanțe, în special în materia achizițiilor publice și executării contractelor de achiziție publică.

Realist, ce credeți că se poate schimba în Bragadiru pe parcursul a patru ani, cât durează mandatul unui consilier?

Radu Ficleanu: Se pot schimba lucruri, dar trebuie și voință. Împreună cu o echipă, poți să inițiezi proiecte, să mobilizezi, să cauți cumva implicarea oamenilor. După 16 ani de zile, nu cred că va fi ușor să facem asta. E acea vorbă că nu se face primăvara cu o floare, dar o floare aduce primăvara, așa că trebuie să încercăm. Și eu vreau să o fac.

Daniela Cozmeci: Din punctul meu de vedere, dar și al colegilor mei, noi vrem să schimbăm paradigma aceasta pe care partidele politice au mers până acum. Argumentez prin faptul că acum, în Consiliul Local, dacă te duci cu un proiect – iar noi am mers cu multe proiecte bune, care ajută oamenii, proiecte de bun simț – politica lor e de a nu trece proiectele opoziției, indiferent de cât de multe benefii ar avea, cu câte avantaje ar veni. Noi, consilierii USR și PMP suntem 4 de la fiecare partid și suntem în opoziție, deoarece suntem doar 8 și ceilalți sunt 11. În acești patru ani care au trecut cred că ne-au trecut doar două proiecte, atât. Vrem să schimbăm acest lucru și deja îl facem. Noi votăm proiectele majorității dacă sunt proiecte bune, care nu aduc semne de întrebare, care ajută într-adevăr oamenii.

Ionuț-Dorin Iancu: În primul rând, eu nu am mai fost consilier local, dar am observat că în ultimii patru ani Bragadiru a avut o strategie de dezvoltare foarte bună. De ce? Pentru că s-a început întâi cu infrastructura edilitară: cu rețele de apă, de canalizare, mă refer mai întâi la canalizarea pluvială din cartierul Independenței, problemă care exista de atâta timp și din cauza căreia am apărut în presa națională drept ”Mica Veneție”. Aceasta a fost o problemă foarte mare care s-a rezolvat. Am observat că în planul 1 al cartierului Independeței, majoritatea străzilor (poate cu 1-2 excepții) au deja asfalt, trotuare, dar cel mai important au toate rețelele de utilități. Astfel, nu mai trebuie să le spargem de șapte ori să introducem și alte utilități. În următorii 4 ani, se va continua cu trotuarele și asfaltul. Multe străzi sunt înainte cu rețelele de utilități, s-a avansat mult, dar încă nu sunt asfaltate și nu au trotuare. Îmi doresc ca în 4 ani, peste 90% din străzile din Bragadiru să aibă absolut toate utilitățile și să fie și asfalatate.

Educația pentru mine este foarte foarte importantă. Avem finanțarea aprobată pentru încă două școli, mai avem o grădiniță în partea veche a orașului, pe Șoseaua Unii, undere deja s-au început lucrările. Mai avem o grădiniță în strada Gliei, unde, din câte știu eu, așteptăm aprobarea finală a finanțării. În zona Cactusului se va construi prima creșă din Bragadiru și încă o grădiniță. Avem aceste linii de finanțare, deoarece doar din Bugetul Local nu aveam cum să ne atingem obiectivele, nu sunt atât de mulți bani acolo. Bragadiru s-a orientat în special pe accesarea de fonduri europene: sunt 37 de străzi pentru care s-au dezvoltat retele de apă și canal cu ajutorul fondurilor europene, întrucât Bugetul primăriei nu ar fi suportat aceste costuri.

Anul viitor, foarte important, va fi anul verde, când vom avea linii de finanțare pentru parcuri. Chiar am vorbit cu colegii mei și va fi o prioritate. Atât modernizarea parcului central din Bragadiru, cât și extinderea acestuia prin amenajarea malurilor de pe râul Ciorogârla. Am văzut propunerea altor consilieri locali, care nu e fezabilă din punctul meu de vedere, de a amenaja pontoane pe râul Ciorogârla și de a pune la dispoziția cetățenilor hidrobiciclete. Și spun asta deoarece dacă Apele Române ar da brusc drumul la debit, s-ar putea ca oamenii care se plimbă cu hidrobicicletele să ajungă în 5 minute în Jilava. Nu e o idee fezabilă. Noi ne propunem inclusiv amenajarea unui pod. În urma discuției cu cetățenii din zona Iederei și Curcubeului, aceștia ne-au rugat să le facem un pod, măcar unul pietonal, pentru accesul în parc peste râul Ciorogârla. Domului primar nu-i plac însă jumătățile de măsură și a spus că urmează și zona aceea să fie extinsă, atât Curcubeului cât și străzile adiacente, și își dorește un pod în toată regulă, pe care să se ajungă în parc și cu mașinile, nu doar pe jos sau doar cu bicicletele. Își dorește inclusiv amenajarea unei parcări în zona aceea. Mai este în proiect un parc de 2 hectare în strada Topaz. Deja s-au început lucrările pentru cel mai mare parc din zona nouă a orașului, parcul Ghidigeni. Plus că ne dorim cât mai multe parcuri și locuri de joacă de mici dimensiuni în zonele în care acestea nu există. Chiar dacă vom avea parcuri pe suprafețe foarte mari, uneori vrei să te duci cu copilul într-un loc cât mai aproape de casă. Am identificat terenuri între 1000 și 2000 de metri pătrați, unde îmi doresc mini-părculețe și locuri de joacă pentru copii.

De asemenea, trotuarele sunt foarte importante. Îmi doresc ca toată Șoseaua Alexandriei să beneficieze de trotuare, e o lucrare foarte importantă. Însă, poate cea mai mare provocare a mea în următorii patru ani este să începem măcar construcția unui liceu. Toată infrastructura școlară de până acum s-a făcut pe baza unor statistici. Și copiii erau cu vârste de grădiniță sau de I-VIII și infrastructura a vizat, evident, grădinițe și școli. Eu îmi doresc să punem bazele acestui liceu în viitorul mandat, dacă nu chiar să fie și gata.

Dacă un prieten din alt oraș sau comună vă întreabă dacă îi recomandați să se mute sau nu în Bragadiru, ce îi spuneți?

Ionuț-Dorin Iancu: Sincer, eu îi recomand să se mute în Bragadiru. Acum, depinde și unde anume vrea să se mute. Eu, când mi-am cumpărat casă în Bragadiru, am făcut și analiza SWOT. Amenințări și oportunități. Eu încă din 2018 am vâzut în Bragadiru anumite oportunități. Mă refer la oportunități de dezvoltare. Faptul că ne aflăm în imediata apropiere a municipiului București. Deja prețurile apartamentelor în București au crescut foarte mult, mai ales la periferie. Un apartament de două camere în Drumul Taberei deja costă peste 100.000 de euro. Eu cred că sunt mai multe oportunități, avantaje de a cumpăra o locuință în Bragadiru decât de a nu cumpăra. O proprietate cumpărată acum în Bragadiru se va aprecia în perioada următoare și nu cred că îi va părea cuiva rău dacă va cumpăra acum o proprietate corect evaluată în Bragadiru.

Radu Ficleanu: Întrebarea aceasta mă duce cu gândul la un reportaj al PRO TV din urmă cu câțiva ani. Eram în ape și fostul primar a spus că nici dacă ar fi primit bani, nu s-ar fi mutat aici. Acum, serios vorbind, la cum arată Bragadiru e greu să convingi pe cineva să se mute aici. Oamenii de acum din Bragadiru sunt saturați de nepăsarea autorităților. Orice lucru pe care îl ceri la primărie, parcă trebuie să îl plătești din nou, parcă nu e de ajuns că trebuie să plătești taxe. Vezi noile trotuare de pe Libertății, pline de mașini. Trotuarul e pentru ca un om să meargă pe el civilizat. E o autoritate, Poliția Locală, care s-ar putea ocupa de asta. Mai mult decât atât, oamenii sesizează lucrurile acestea pe Facebook. În campania aceasta, cât am mers prin Bragadiru acesta nou, unde găsești o fărămă de trotuar, te întâlnești și acolo cu un branșament de curent, unul de gaz, un stâlp. Așa că mi-e greu să recomand așa ceva. Cred că i-aș face un rău dacă i-aș recomanda să se mute aici.

Daniela Cozmeci: I-aș recomanda să studieze bine zona, să aibă în vedere și faptul că există sau nu școli, există sau nu creșe. Da, eu l-aș sfătui să studieze bine zona și să decidă în funcție de ce găsește strict acolo. Bragadiru pentru mine e acasă, eu am trăit și lucruri super ok în Bragadiru, dar am întâmpinat și foarte multe probleme. De aceea, decizia stă la fiecare dintre noi.

Există argumentul că cetățenii noi aduc mai mulți bani din taxe si impozite. În aceste condiții, ce facem cu proiectele imobiliare de locuințe colective (case înșiruite, blocuri etc). Administrația locală ar trebui să le încurajeze sau, dimpotrivă, să le descurajeze?

Radu Ficleanu: Personal, cred că dezvoltarea ar trebui să fi fost așa: într-o anumită zonă să fie case unifamiliale, în altele – cartier de blocuri. Amestecătura aceasta – blocuri cu case, plus aceste înșiruiri care au apărut așa peste tot – deranjează ochiul, dar cel mai urât e că deranjează oamenii din zonă. Pe Celofibrei, pe partea stânga când vii de la Șoseaua Alexandriei către Dunării, sunt case și a apărut un bloc pe dreapta. Oamenii aceia de la case înjură în permanență. Oamenii de acolo sunt vecinii și prietenii mei și e evident că sunt deranjați de enormitatea de lângă ei. E greu să repari așa ceva, dar poți avea grijă să nu se mai întâmple.

Suntem în realitate peste 80.000, poate chiar 100.000, iar în statistici suntem 40.000. Deci, undeva la jumătate. E greu să faci o creșă, o grădiniță, e greu să aduci mai mulți polițiști în localitate, dacă oamenii nu au carte de identitate în localitatea respectivă. Eu cred că principalul motiv pentru care nu ne facem buletin de Bragadiru este comoditate. Chiar și eu am avut această comoditate în trecut, dar mi-am dat seama că nu este bine. Domiciliul în localitatea în care stai reprezintă o putere decizională față de actualii sau viitorii conducători administrativi ai orașului. Așa că să încurajăm asta.

Am fost mai tăcut când nu aveam buletin de Bragadiru, îmi era jenă să spun un lucru când eu nu aveam drept de vot în Bragadiru, ci în București. Dar, după ce am avut carte de identitate în Bragadiru, am devenit mai vocal. În momentul când vom deveni cu adevărat 80.000, în acte, cred că de atunci putem să le dăm de lucru și consilierilor, și primarului. Și, să adaug ceva, trebuie și să ieșim la vot, nu doar să avem buletin. Aș vrea să văd spiritul acela civic, să văd oamenii pe 9 iunie că vor să încerce să schimbe ceva. Îmi pare rău că oamenii se izolează tot mai mult și se implică tot mai puțin. Poate și pandemia a dus la izolarea aceasta a noastră, dar comoditatea de acum cred că este foarte rea.

Noi am devenit leneși, în limbaj teologic e o stare care se numește achedie. Este o stare de urâtă, de lene profundă, de trândăvie.

Cei 40.000 de oameni care lipsesc din statistici trebuie să apară. Putem aveam 7-8 grădinițe în loc de 3, putem cere un liceu, sală de sport, mai multe școli. Să fim realiști, suntem și noi ca o comună acum. Plătim impozite de oraș, dar suntem ca o comună. Din păcate, promisiunile de la nivel înalt atunci când am devenit oraș nu s-au respectat. Un spital, un liceu – erau promisiuni care pe oameni i-au atras, dar au fost niște vorbe, atât.

Lucrurile bune care s-au făcut sunt atât de mici încât nu le pot remarca. Aceste hipermarketuri care au apărut nu sunt rele, dar nu avem infrastructura pentru a scăpa de aglomerația pe care o aduc. Uneori, în weekenduri, chiar blochează orașul. Apoi, văd modul acesta haotic de a construi, al dezvoltatorilor. Ai văzut cum s-a construit. Au demonstrat că se poate chiar dacă nu se poate.

În plus, ca decizii administrative, nu înțeleg cum în locuri în care e populație, unde sunt oameni, nu faci nimic, dar în locuri în care nu e nimeni, nimic, bagi utilități. E ciudat, e un semn că sunt alte interese la mijloc.

Daniela Cozmeci: Cred că ar trebui încurajată dezvoltarea, dar respectând regulile: fără blocuri între case, fără alte astfel de lucruri.

Ionuț-Dorin Iancu: Mersul actual este mersul corect. În anul 2019, Bragadiru a avut cele mai multe unități locative construite din tot Ilfovul, undeva la 1300. Pe doi era Popești Leordeni, cu până la 1000 de unități locative. Bragadiru a regresat foarte mult din acest punct de vedere, s-a construit mult mai puțin în ultimii ani. Din punct de vedere legal, nu poți interzice nimănui să construiască o locuință.

Ce pot să vă spun e că se va temporiza foarte mult această dezvoltare de blocuri. Pentru cartierul Independenței a fost deja elaborat un PUZ, avem deja și aprobarea de la CNAIR. Acest PUZ va rezolva multe probleme din cartier. Vor fi zonele corect delimitate. Spre exemplu, mai în față, pe șoseaua Alexandriei, vor rămâne doar zone de comerț și servicii. Nu se vor mai permite construcții de locuințe colective mai mari de P+4+M. Acest PUZ, repet, a fost elaborat și e în faza de aprobare. Orice cetățean își va putea construi în continuare o casă sau chiar un bloc, dar doar în anumiți parametri.

Pe termen lung, se urmărește dezvoltarea de zone de servicii, de birouri. Eu mi-aș dori ca în Bragadiru să se dezvolte mai mult zona de birouri decât de rezidențial. S-au demarat discuții în acest sens cu reprezentanți ai mediului de afaceri, iar scopul este că oamenii din Bragadiru să poată lucra în aceste birouri din Bragadiru și să nu se mai deplaseze în număr atât de mare spre zone de birouri din București sau alte localități.

Care vor fi primele proiecte de hotărâre de Consiliu Local pe care le veți iniția personal?

Daniela Cozmeci: Eu am deja proiecte pe care le-am și depus. Unul dintre ele este acela cu parcul în zona Salciei, acolo unde există o balastieră,pe terenul primăriei. Noi am fost și am discutat cu locuitorii din zonă: nu suportau zgomotul, praful. Noi am prezentat cât am putut de bine proiectul acesta, pentru ca oamenii din majoritate (consilierii puterii – nota redacției) să înțeleagă cum suferă oamenii din zona aceea. Am încercat să îi facem să își imagineze cum e să trăiești acolo. Din păcate, par să nu fi înțeles. Acolo, cei cu balastiera plătesc o chirie de 0,59 euro pe an! (preț pe mp pe an – nota redacției).

De asemenea, am mai depus un proiect pe fonduri europene pentru zone verzi și pentru o pădure în Bragadiru. Și de asemenea, un proiect pentru înființarea unui liceu în Bragadiru. Avem nevoie. Avem, deși neoficial, în jur de 20.000 de copii cu vârsta până în 18 ani în Bragadiru. În acest context, vreau să spun că vrem, cerem și noi acces pentru a vedea care sunt terenurile disponibile ale primăriei. De fiecare dată când solicităm, ni se spune că lucrăm la aceasta, că ni se va da acces.

Și mai am un proiect, la care visez de ceva vreme, dar e unul la lnivel județean. Râul Ciorogârla trece prin mai multe localități din Ilfov și am văzut, în Sibiu, Parcul de sub arini și imediat m-a dus cu gândul la Ciorogârla și m-am gândit că ar fi un proiect minunat: cu zonă împădurită, cu o zonă de promenadă, cu piste de biciclete, cu un parc de aventură. Mi s-ar părea formidabil să avem un astfel de proiect la nivel de Ilfov. Desigur, dacă renunțăm la încăpățănari politice. Pentru că nu poate să treacă un astfel de proiect în acest moment, dacă nu ai susținere de la județ, de la Consiliul Județean. De asemenea, există fortul din Bragadiru, este acea rețea de forturi din județul Ilfov, care nu sunt valorificate turistic. A filmat cineva, a reușit să intre în fort. Noi am ajuns, dar nu am avut cum să intrăm, e un gard și nu se poate intra acolo. E păcat să nu avem un obiectiv turistic, să aducem bani la buget de aici. Sunt atâtea lucruri pe care le putem face în Bragadiru dacă s-ar dori. Avem acces la fonduri europene și noi nu facem lucrurile aceste, nu le facem.

Ionuț-Dorin Iancu: Construirea de trotuare și piste pentru biciclete pe Șoseaua Alexandriei. Se poate iniția personal sau împreună cu echipa de consilieri și cu aparatul de specialitate al primarului. Vorbim de zona dintre pod centură și limita Sectorului 5, și pe o parte, și pe alta. Îmi doresc modernizarea și extinderea parcului din zona centrală, implementări pentru siguranța pietonilor și bicicliștilor și pentru interconectarea cartierelor. S-au făcut progrese mari în ceea ce privește interconectarea cartierelor. Un exemplu este sistemul acesta de pe strada Celofibrei, strada Dunării, prin care se poate ieși ușor în sectorul 5. Și pe partea noastră, e strada Gladiolelor, strada Ghidigeni.

Radu Ficleanu: Îmi doresc foarte mult o infrastructură rutieră pentru pietoni în zona Celofibrei – Crișul Repede și pe străzile adiacente. Consider că pe partea aceasta de Celofibrei, din Crișul Repede până la Șoseaua Alexandriei, riscul de accident e uriaș. Nu e lumină suficientă, nu sunt troturare. E o urgență pentru mine. Și cazul e doar un exemplu, sunt atâtea astfel de urgențe în Bragadiru.

Mi-aș dori locuri de joacă, dar echilibrat, proporțional cu populația din acel loc. E mare nevoie de astfel de locuri, unde oamenii să se adune, să socializeze. Sunt copii care nu se cunosc pentru că nu au unde să se întâlnească. E păcat. Admir și îmi place când merg în Bragadiru vechi și văd părculețul din fața Casei de Cultură, când merg în parcul din Bragadiru. Noi, aici, în Independeței, parcă suntem într-o enclavă, nu avem unde să ne întâlnim, să socializăm.

Trebuie să recunosc că inițiativa pentru buletin de Bragadiru este a unui fost candidat la primărie din partea altui partid. Dar e un lucru bun și dacă e un lucru bun el trebuie promovat. Dacă am reuși să convingem mai mulți oameni, am putea face foarte multe. Pe lângă școli, poți atrage afaceri, poți face turism, poți avea un parc acvatic, se pot face multe.

Eu am și o aplecare către partea social-filantropică. Îmi doresc o legătură între societate și biserică, între autoritate și biserică. Prin intermediul Bisericii să oferim o masă caldă celor care au nevoie. Biserica e un loc care unește. Ca și un parc, e un loc în care oameni se întâlnesc și în care se cunosc.

Pentru final, o întrebare privitoare la lucrurile pe care le apreciați personal la cei din jurul vostru. Când vă înconjurați de oameni, ce calități căutați la ei?

Ionuț-Dorin Iancu: Empatia, apreciez și mă inspir mult de la lideri, așa că apreciez foarte mult leadership-ul. Mă uit la Imperiul Leilor, îl apreciez foarte mult pe Dan Șucu pentru că merge pe un drum și nu se abate. Acea rigurozitate, acea exigență să zic. Mai apreciez și cunoștințele, cultura generală. Sinceritatea. Și, cea mai importantă calitate – eu apreciez oamenii cu atitudine pozitivă. Pe aceștia îi apreciez. În general, pentru mine aceasta e o condiție eliminatorie. Dacă văd în jurul meu oameni pesimiști, să mă dea înapoi – de aici s-a rupt la mine. Eu apreciez oamenii cu atitudine pozitivă, care caută soluții, nu scuze. Cel care caută scuze în loc de soluții, cel care nu are o atitudine pozitivă nu este și nu va fi prieten cu mine. Și logica e un factor care contează foarte mult. Asta am apreciat când am intrat în PNL Bragadiru. Există o logică, un raționament. Da, sunt foarte mulți oameni nemulțumiți, că li s-au spart străzile. Chiar îi spuneam primarului că putea câștiga cu 80%. Putea, cu bugetul pe care îl avea și cu fonduri europene, să asfalteze toate străzile și să le lase așa, fără utilități și crede-mă că lumea era mulțumită. Însă, a fost logica de a face întâi rețeaua de utilități, ceea ce e mult mai bine.

Daniela Cozmeci: Apreciez sinceritatea și onestitatea, curajul, empatia, implicarea.

Radu Ficleanu: Plecăm de la cinste. Eu sunt un om cinstit, un om corect. Nu am trădat pe nimeni, nu am încălcat legile țării. Niciodată. Un om trebuie să fie onest, să se raporteze la un set de valori, fie ele și religioase, în ceea ce mă privește – creștine. Să fie familist, în vremurile pe care le trăim e ceva foarte important, o calitate esențială. Să fie muncitor, nimic nu pică din cer. Lumea se ferește azi de cuvântul ”muncă”, dar trebuie să muncim, nu sunt adeptul pomenilor. Spuneam mai sus, de exemplu, de acea masă caldă – ea trebuie dată doar celor care au nevoie de ea.