Ce taxe plăteau locuitorii din Bragadiru în anul 1900 către autoritățile locale: „Dacă s-ar putea, să nu plătească nimic; n-au absolut nici o conștiință despre datoriile cetățenești”
În anul 1904, Bragadiru avea un sistem fiscal complex, bazat pe impozite funciare, taxe comerciale, contribuții pentru infrastructură și alte dări colectate de autoritățile locale. Monografia comunei oferă o imagine detaliată asupra acestor aspecte și a impactului lor asupra populației.
Numărul contribuabililor și dificultățile colectării taxelor
Conform documentului oficial, în anul 1903 existau 220 de contribuabili în Bragadiru, repartizați astfel:
153 în Bragadiru,
37 în cătunul Bulgari,
30 în Cornetu-Glogoveanu
Colectarea impozitelor era adesea dificilă, iar perceptorul recurgea la măsuri coercitive pentru a asigura plata acestora: „La perceperea impositelor perceptorul e nevoit să constrângă pe țărani la plată prin sechestrarea și vânzarea produselor pe câmp; măsura, se știe, nu e nici nouă, nici locală”. Această practică provoca nemulțumiri printre locuitori, care considerau taxele o povară greu de suportat.
Tipuri de taxe și impozite locale
Sistemul de impozitare din Bragadiru includea mai multe tipuri de taxe:
- Impozitul funciar
Proprietarii de terenuri trebuiau să plătească un impozit funciar anual, stabilit în funcție de suprafața deținută și de categoria terenului. Acest tip de taxă era considerat una dintre cele mai mari poveri fiscale pentru țărani. - Taxa comunală fixă
În plus față de impozitul funciar, exista o taxă anuală obligatorie pentru fiecare gospodărie, destinată bugetului comunei: „Sunt nemulțumiți și de taxa fondului comunal de 30 de bani”. Aceasta era percepută pentru întreținerea drumurilor, iluminatului public și a altor servicii esențiale. - Taxele comerciale
Negustorii și întreprinzătorii locali erau supuși unor taxe pentru activitățile lor economice. Documentul menționează faptul că taxa pentru transportatori a fost redusă, dar chiar și așa, unii dintre aceștia continuau să fie nemulțumiți: „Fapt extraordinar, exprimau nemulțumiri chiar unii din acei care fac cărături de piatră, deși plăteau înainte la barieră 70 de bani de fiecare car, iar acum cu 30 bani pe an duc câte care pot” - Datorii istorice ale locuitorilor
În afară de impozitele curente, țăranii mai aveau de plătit și datorii mai vechi. Monografia menționează un caz special legat de distribuirea fânului în 1899: „Apasă mai greu asupra țăranilor ratele datorate pentru fânul ce li s-a distribuit în vara și toamna anului 1899; s-au repezit atunci cu toții de au luat fân; mulți au luat mai mult decât le-a trebuit; și azi se plâng de ‘birul fânului’”
Bugetul comunei Bragadiru în 1903-1904
Bugetul comunei reflecta veniturile colectate și cheltuielile realizate:
Venituri totale: 12.457 lei și 5 bani,
Cheltuieli: 12.388 lei,
Excedent bugetar: 69 lei și 5 bani
Pentru cheltuieli neprevăzute, existau fonduri suplimentare provenite din „resurse extraordinare”, în valoare de 4.303 lei și 3 bani, destinate situațiilor de urgență
Taxele, o povară constantă pentru săteni
Locuitorii din Bragadiru percepeau impozitele ca fiind împovărătoare și încercau adesea să evite plata acestora. Monografia notează lipsa unei culturi fiscale printre țărani: „În privința impositelor, țăranii știu un singur lucru: toate impozitele sunt grele; dacă s-ar putea, să nu plătească nimic; n-au absolut nici o conștiință despre datoriile cetățenești în privința contribuțiilor”
Această realitate economică reflectă dificultățile întâmpinate de comunitățile rurale la începutul secolului XX, unde taxele locale reprezentau o parte semnificativă din veniturile autorităților, dar și o povară pentru locuitori.